galalit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GALALÍT s. n. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din
fr. galalithe.galalit (Dicționar de neologisme, 1986)GALALÍT s.n. Masă plastică asemănătoare ivoriului, obținută prin tratarea cazeinei cu formol, care se întrebuințează ca izolant în electrotehnică, la fabricarea de nasturi, de piepteni etc. [< fr.
galalithe, cf. gr.
gala – lapte,
lithos – piatră].
galalit (Marele dicționar de neologisme, 2000)GALALÍT s. n. material plastic dur, cu proprietăți electroizolante, obținut prin tratarea cazeinei cu formol, folosit în electrotehnică, la fabricarea de nasturi etc. (< fr.
galalithe)
galalit (Dicționaru limbii românești, 1939)*galalít n., pl.
urĭ și
e (vgr.
gála, lapte, și
lithos, peatră [!]. V.
monolit).
Chim. Un fabricat industrial provenit din caseină amestecată cu formol și care imitează [!] fildeșu ș. a. V.
celuloid, ebonită.galalit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)galalít s. n.