gaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAJ, gajuri, s. n. Garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanție; amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din
fr. gage.gaj (Dicționar de neologisme, 1986)GAJ s.n. 1. Zălog, amanet.
2. (
Fig.) Garanție, asigurare; dovadă, mărturie. [< fr.
gage, cf. it.
gaggio].
gaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)GAJ s. n. 1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziția creditorului său drept garanție pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet. 2. (fig.) garanție, asigurare. (< fr.
gage)
gaj (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gaj (gájuri), s. n. – Amanet, zălog.
Fr. gage. –
Der. gaja, vb. (a amaneta), din
fr. gager; gagist, s. m. (actor angajat; muzicant militar care nu este soldat), din
fr. gagiste.gaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*gaj n., pl.
urĭ (fr.
gage, d. vgerm.
*wadjo, got.
wadi, d. lat.
vas, vádis, garant,
vădimonium, angajament. Cp. și cu germ.
wette, rămășag). Amanet. Obĭect de garanție la joc. Leafă la actorĭ și muzicanțĭ.
Fig. Garanție morală, probă:
gaj de amiciție.gaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GAJ [gaï],
Ljudevit (1809-1872), filolog și ziarist croat. A pus bazele limbii literare croate („Scurtă prezentare a ortografiei sârbo-croate”) și a favorizat apariția literaturii naționale.
gaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gaj s. n.,
pl. gájurigaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gaj n.
1. Jur. amanet;
2. obiect de garanție în joc;
3. fig. garanție morală, probă:
gaj de amiciție; 4. leafa actorilor (= fr.
gage).