gaiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări
(Garrulus glandarius). ◊
Gaiță de munte = alunar.
2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [
Pr.:
ga-i-] –
Cf. bg.,
scr. galica.