găinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂINÁR, găinari, s. m. 1. Vânzător de găini sau,
p. gener., de păsări de curte vii.
2. (
Fam.) Hoț de găini;
p. gener. hoț de lucruri mărunte, borfaș. ♦ Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte. [
Pr.:
gă-i-] –
Găină +
suf. -ar.