gaidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (
Reg.) Cimpoi.
2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi.
3. Fig. (La
pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din
bg.,
scr. gajda.gaidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gáidă (gáide), s. f. –
1. Cimpoi. –
2. Picior. –
Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb.,
bg. gaida. –
Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra).
Der. directă din
bg. (Conev 104) nu este posibilă.
gaĭdă (Dicționaru limbii românești, 1939)gáĭdă, V.
gaĭbă.gaidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gáidă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. gáidei; pl. gáidegaidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gaidă f. cimpoiu sârbesc (ISP.). [Serb. GAIDE].
gaidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gaidă f. Mold. crac. [Probabil aluziune la țeava gaidei].