gaidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gáidă (gáide), s. f. –
1. Cimpoi. –
2. Picior. –
Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb.,
bg. gaida. –
Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra).
Der. directă din
bg. (Conev 104) nu este posibilă.