gagic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAGÍC, gagici, s. m. (
Arg.) Amant, iubit. – Din
gagică (derivat regresiv).
gagic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gagíc (fam.) s. m., pl.
gagícigagic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gagic, gagici s. m. (țig.) amant, iubit