gâdila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂDILÁ, gâdil, vb. I.
Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦
Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [
Var.:
gâdilí vb. IV] – Din
bg. gădel mi je „mă gâdilă”.