gad (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gad, s.m. sg. (reg.) Pureci, păduchi.
gad (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gad s. m. – (
Trans.) Animal, gînganie, lighioană.
Sl. gadŭ (DAR). Cuvînt rar. –
Der. gadină, s. f. (animal, lighioană), din
sl. gadinŭ (Miklosich,
Lexicon, 125; Cihac, II, 112),
cf. bg. gadin, pol. hadina, rus. gadina; gădinete, s. f. (
Olt., sărbătoare de iarnă, care se ține pentru a îndepărta primejdia venirii lupilor);
gîdiuță, s. f. (rar, șoarece),
dim. de la
gad.gad (Dicționaru limbii românești, 1939)*gad m., pl.
gazĭ (vgr.
gados, un fel de mihalț).
Zool. Un gen de peștĭ care aŭ o barbă mică supt [!] buza de jos și din care face parte și
mihalțu.