gabrovean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (
înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. –
Gabrovo (
n. pr.) +
suf. -ean.gabrovean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gabroveán (gabrovéni), s. m. –
1. Locuitor din Gabrovo. –
2. Cuțitar. De la
Gabrovo, oraș din Bulgaria.
gabrovean (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gabrovean, gabroveni s. m. (înv.) persoană care confecționează și vinde cuțite
gabrovean (Dicționaru limbii românești, 1939)gabroveán m., pl.
enĭ (adică „locuitor din Gabrova”, un oraș din Balgaria [!], renumit pin [!] fabricĭ de cuțite).
Vechĭ. Negustor de cuțite ș. a. V.
brașovean, lipscan.gabrovean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gabroveán (
înv.)
(ga-bro-) s. m.,
pl. gabrovénigabrovean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gabrovean m. meșter de cuțite de fier nelustruit zise de Gabrova:
tabaci, brașoveni, gabroveni GHICA.