gablonz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (
1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine;
p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [
Pr.:
gablonț] – Din
n. pr. Gablonz.gablonz (Marele dicționar de neologisme, 2000)GABLÓNZ [-BLONȚ]
s. n. obiect de podoabă din metale ieftine, fără valoare. (< Gablonz denumire germ.
a localității Jablonec /Cehia/)
gablonz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gablónz [
z pron.
ț]
(ga-blonz) s. n., pl.
gablónzuri