găvozd(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) găvózd (-oázde), s. n. – Cui. Var. găvoazdă. Mr. guvojdu. Sl. (bg., rus.) gvozdi (Miklosich, Lexicon, 126; Cihac, II, 119), cf. vîzdoagă. Sec. XVI, înv. – Der. găvozdi, vb. (înv., a înfige; Mold., a strînge), cf. sl. gvozditi.
găvozd(Dicționaru limbii românești, 1939) găvózd n., pl. oazde (vsl. gĭvozdĭ, gvozdĭ, cuĭ. V. găvozdesc, vîzdoagă). Vechĭ. Piron. Trans. vest. Cuĭ la șindile.