găurice(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GĂURÍCE,găurici, s. f. Găurea. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ice.
găurice(Dicționar de argou al limbii române, 2007) găurice,găurici s. f. (er., dim.) vagin.
găurice(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) găuríce(gă-u-) s. f., g.-d. art. găurícii; pl. găuríci