găunoșitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [
Pr.:
gă-u-. –
Var.:
găunoșătúră s. f.] –
Găunoși +
suf. -tură.găunoșitură (Dicționaru limbii românești, 1939)găunoșitúră f., pl.
ĭ. Vest. Cavitate, scobitură.
găunoșitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găunoșitúră (rar)
(gă-u-) s. f.,
g.-d. art. găunoșitúrii; pl. găunoșitúri