gălușcă - explicat in DEX

gălușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂLÚȘCĂ, găluște (găluști), s. f. Preparat culinar de formă (relativ) sferică, făcut din aluat, din griș, brânză, carne tocată etc. – Din rus. galușka.

gălușcă (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
GĂLUȘCĂ, găluște, s.f. Preparat culinar de formă mai mult sau mai puțin sferică, realizat dintr-o compoziție pe bază de făină, de griș, de cartofi sau brânză de vaci; găluștele pot fi simple, fierte direct în supă sau sos, sau umplute (cu prune sau caise), fierte în apă, rumenite în pesmet și servite cu zahăr ca desert.

gălușcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gălúșcă (-ște), s. f. – Chiftea de carne sau de făină. Sl., cf. pol. gałuszka, rus. galuška, mag. galuska (Cihac, II, 113; DAR). Cf. gîlcă.

gălușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
gălúșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. galúška, pol. galuszka, dim. d. gála, glob, din germ. galle, gîlcă; it. galla, lat. galla, gogoașă de ristic; ung. galuska. V. galle, gîlcă). Sarma mare, maĭ ales de post. Fig. Iron. A înghiți gălușca, a rămînea [!] păcălit, buzat, rușinat.

gălușcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
gălúșcă, găluște, s.f. – (gastr.) Sarma (în Vișeu, Săcel, Moisei, Borșa); piroșcă, brozbuță: “Săracele druștele / C-o mâncat găluștele” (Ștețco 1990: 255). – Din rus. galuska (DEX).

gălușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!gălúșcă s. f., g.-d. art. gălúștei/gălúștii; pl. gălúște/gălúști

gălușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gălușcă f. 1. cocoloș de făină sau de carne tocată; 2. fig. ceva neplăcut: omul tăcu și înghiți gălușca ISP.