gălbeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLBENEÁLĂ, (
1)
gălbeneli, (
2)
gălbenele, s. f. (
Pop.)
1. Paliditate, paloare (a feței).
2. Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). –
Gălbeni +
suf. -eală.gălbeneală (Dicționaru limbii românești, 1939)gălbeneálă f., pl.
elĭ. Coloarea [!] galbenă. Paliditate, paloare:
o față de o gălbeneală teribilă. Văpsea [!] galbenă (V.
joltelă). Pl.
gălbenele (forma veche, ca și
rumenele, saŭ infl. de sufixu diminutiv), numele maĭ multor plante, precum:
hrenița, o cruciferă acuatică (
nartúrtium amphibium saŭ
sisymbrium amphibium);
picĭoru cocoșuluĭ (în Trans.
boglar), ranunculacee (
ranúnculus pedátus, carpáthicus orĭ
dentátus, áureus orĭ
nemorósus);
gălbișoara, o primulacee (
lysimáchia vulgáris);
filimica.gălbeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gălbeneálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. gălbenélii; pl. (vopsele)
gălbenéligălbeneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gălbeneală f.
1. coloare galbenă;
2. fig. paloare:
a morții gălbeneală EM.;
3. vopsea galbenă:
răchițică de făcut gălbenele CR.;
4. pl. plantă cu flori mari galbene și cu miros tare
(Calendula).