gălăgios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLĂGIÓS, -OÁSĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face (multă) gălăgie; zgomotos. [
Pr.:
-gi-os] –
Gălăgie +
suf. -os.gălăgios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gălăgiós (-gi-os) adj. m.,
pl. gălăgióși; f. gălăgioásă, pl. gălăgioáse