găităni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV.
Tranz. (
înv.) A răsuci, a împleti găitane (
1). ♦
Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [
Pr.:
gă-i-] – Din
găitan.găităni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găităní (a ~) (
înv.)
(gă-i-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. găitănésc, imperf. 3
sg. găităneá; conj. prez. 3
să găităneáscăgăitănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găitănì v.
1. a împleti găitane;
2. fig. a se împleti în genere:
iarba ’n vârf se găitănește POP.