găgăuță - explicat in DEX

găgăuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.

găgăuță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
găgăúță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic.

găgăuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
găgăúță¹ (prostănac, prostănacă) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. găgăúței; pl. găgăúțe

găgăuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
găgăúță² (prostănac) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui găgăúță; pl. găgăúți

găgăuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
găgăuță m. 1. gângav, peltic; 2. nerod, neghiob: ce prost ai fost și tu, găgăuță ! ISP. [V. găgâì].