govie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)govíe, govíi, s.f. (înv.)
1. fată; mireasă.
2. nedeie, petrecere la țară.
govie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)govie, govii s. f. (reg.) gură.
govie (Dicționaru limbii românești, 1939)góvie f. (d.
govesc 1).
Vechĭ. Fată, fecĭoară.
Olt. Ban. Serbia. Mireasă.
Olt. Nedeĭe (poate de la bîlcĭu sfinteĭ fecĭoare Maria).
Munt. vest (Tel.). O datină în dimineața zileĭ de Sfîntu Gheorghe, cînd 3-4 flăcăĭ, une-orĭ c´un lăutar, șezînd într´o căruță trasă de 2-4 caĭ cu clopoțeĭ, împodobită cu ramurĭ de salcie și de stejar, străbat satu cîntînd și chiuind cu ploștile de vin în mînă. – La Dos.
govă, pl.
ĭ, fecĭoară, fată.
gòvie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gòvie f. (în Dolj), petrecere la țară. [V.
(des)goveală].