gângăveală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de
a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. –
Gângăvi +
suf. -eală.gângăveală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gângăveálă s. f.,
g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli