gânditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat.
2. S. m. și
f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filozof. ♦
Spec. Filozof. –
Gândi +
suf. -tor.gânditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gânditór adj. m.,
s. m.,
pl. gânditóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. gânditoáregânditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gânditor a. care (se) gândește. ║ adv. pe gânduri:
a rămas gânditor.