gândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNDÍ, gândesc, vb. IV.
1. Intranz. și
refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊
Expr. A da (cuiva)
de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦
Intranz. și
tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret).
2. Refl. și
intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva.
3. Tranz. și
intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...).
4. Tranz. și
refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...).
5. Refl. A intenționa (să...). ♦
Tranz. (
Reg.) A dori, a spera. – Din
gând.gândi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gândí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. gândésc, imperf. 3
sg. gândeá; conj. prez. 3
să gândeáscăgândi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gândi v.
1. a cugeta:
a gândi la plecare; 2. a reflecta;
gândește-te bine; 3. a socoti, a crede:
ce gândești despre asta? 4. a avea de gând.