gâlmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂLMĂ, gâlme, s. f. (
Pop.)
1. Dâmb, movilă.
2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din
sl. chl'ŭmŭ.gâlmă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gâlmă, gâlme s. f. (peior.) om lipsit de personalitate / influențabil
gâlmă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)gấlmă, -e, (gâlgoi), s.f. – Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă„. – Din sl. chlǔmǔ, dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.
gâlmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gấlmă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme