gâgâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂGÂÍ, pers. 3
gấgâie, vb. IV.
Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.
Cf. ga[ga].gâgâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gâgâí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gấgâie, imperf. 3
sg. gâgâiá; conj. prez. 3
să gấgâie