gâfâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [
Pr.:
-fâ-i-] –
Gâfâi +
suf. -tor.gâfâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâfâitór (-fâ-i-) adj. m.,
pl. gâfâitóri; f. sg. și
pl. gâfâitoáre