gâfâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GÂFÂIÁLĂ,gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală.
gâfâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli