gâfâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂFÂÍ, gâfâi, vb. IV.
Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦
Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.
gâfâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâfâí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gấfâie, imperf. 3
sg. gâfâiá; conj. prez. 3
să gấfâie