fionc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÓNC s. n. v. fiong.fĭonc (Dicționaru limbii românești, 1939)fĭonc n., pl.
urĭ (ngr.
fĭóngos, d. it.
fiocco, moț, cĭuf).
Mold. Fundă, nod elegant făcut dintr´o cordică. – Pop. și
fĭong (ca
frang îld.
franc).