fĭasco - explicat in DEX

fiasco (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIÁSCO s. n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

fiasco (Dicționar de neologisme, 1986)
FIÁSCO s.n. Insucces total, eșec, nereușită. [Pron. fias-co. / < it., fr. fiasco].

fiasco (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
fiásco s. n. – Eșec, insucces. It. fiasco (sec. XIX).

fiasco (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FIÁSCO s. n. insucces total, eșec, nereușită. (< it. fiasco)

fiasco (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fiásco (fias-) s. n., art. fiáscoul

fiasco (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fiasco n. completă neizbândă: a face fiasco.

fĭasco (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fĭásco n., pl. fĭascurĭ (it. fiasco). Cădere, nesucces deplin, chix: încercarea a făcut fiasco. – Ceĭ maĭ mulțĭ pronunță fiĭasco, ceĭa ce nu e corect.