fărâmița - explicat in DEX

fărâmița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.

fărâmița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fărâmițá (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițeáză

fărâmița (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. — Din fărâmiță.