fărâmică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FĂRÂMÍCĂ,fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.
fărâmică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fărâmícă (pop.) s. f., g.-d. art. fărâmícii; pl. fărâmíci (și fărâméle în expr. a tăia ~)
fărâmică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FĂRÂMÍCĂ,fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. — Fărâmă + suf. -ică.