fărâmare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] – V. fărâma.
fărâmare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fărâmáre s. f., g.-d. art. fărâmắrii
fărâmare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] — V. fărâma.