făptuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și
f. 1. Făptaș.
2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [
Pr.:
-tu-i-] –
Făptui +
suf. -tor.făptuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.
făptuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făptuitór (-tu-i-) s. m.,
pl. făptuitórifăptuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)făptuitor m. cel ce făptuiește.
făptuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și
f. 1. Făptaș.
2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. [
Pr.:
-tu-i-] —
Făptui +
suf. -tor.