fălțuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FĂLȚUÍRE s. f. Acțiunea de a fălțui; fălțuit1. – V. fălțui.
fălțuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fălțuíre s. f., g.-d. art. fălțuírii
fălțuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FĂLȚUÍRE s. f. Acțiunea de a fălțui; fălțuit1. — V. fălțui.