fălos - explicat in DEX

fălos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru, fudul (de cineva sau de ceva). ♦ (Peior.) Trufaș, semeț, îngâmfat. 2. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.

fălos (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) fălós n., V. folos.

fălos (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) fălós, -oásă adj. (d. fală). Plin de fală, lăudăros, fanfaron: om fălos.

fălos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fălós (pop.) adj. m., pl. fălóși; f. făloásă, pl. făloáse

fălos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fălos a. care se fălește (în sens rău): lăudăros, fanfaron.

fălos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru (de cineva sau de ceva). 2. (Peior.) Semeț, îngâmfat. 3. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.