fălitor - explicat in DEX

fălitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor.

fălitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fălitór (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fălitoáre

fălitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. — Făli + suf. -tor.