făgăduință - explicat in DEX

făgăduință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

făgăduință (Dicționaru limbii românești, 1939)
făgăduínță f., pl. e. Promisiune.

făgăduință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făgăduínță s. f., g.-d. art. făgăduínței; pl. făgăduínțe

făgăduință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
făgăduință f. 1. promisiune statornică; 2. juruință.

făgăduință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. — Făgădui + suf. -ință.