fântâniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂNTÂNÍȚĂ,fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.
fântâniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
fântâniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂNTÂNÍȚĂ,fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. — Fântână + suf. -iță.