fântânioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂNTÂNIOÁRĂ,fântânioare, s. f. (Rar) Fântâniță. [Var.: fântâioáră s. f.] – Fântână + suf. -ioară.
fântânioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântânioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂNTÂNIOÁRĂ,fântănioare, s. f. (Rar) Fântâniță. [Var.: fântâioáră s. f.] — Fântână + suf. -ioară.