fântânar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. –
Fântână +
suf. -ar.fântânar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fântânár s. m.,
pl. fântânárifântânar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fântânar m. constructor de fântâne.
fântânar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. —
Fântână +
suf. -ar.