fâlfâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂLFÂITÚRĂ,fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.
fâlfâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri
fâlfâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂLFÂITÚRĂ,fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] — Fâlfâi + suf. -tură.