fâlfâitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂLFÂITÓR, -OÁRE,fâlfâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.
fâlfâitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fâlfâitór(-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂLFÂITÓR, -OÁRE,fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] — Fâlfâi + suf. -tor.