fustigație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUSTIGÁȚIE, fustigații, s. f. (Rar) Bătaie cu vergile; flagelare. ♦
Fig. Corecție, corectare, pedeapsă. – Din
fr. fustigation, lat. fustigatio.fustigație (Dicționar de neologisme, 1986)FUSTIGÁȚIE s.f. (
Rar) Bătaie cu vergile; flagelare. ♦ (
Fig.) Corecție, corectare, pedeapsă. [Gen.
-iei. / cf. fr.
fustigation, lat.
fustigatio].
fustigație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUSTIGÁȚIE s. f. 1. bătaie cu vergile; flagelare. 2. (fig.) corecție, pedeapsă; critică aspră. (< fr.
fustigation, lat.
fustigatio)
fustigație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fustigáție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. fustigáția (-ți-a), g.-d. art. fustigáției; pl. fustigáții, art. fustigáțiile (-ți-i-)