fustiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FUSTÍȚĂ,fustițe, s. f. Fustișoară. – Fustă + suf. -iță.
fustiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fustíță s. f., g.-d. art. fustíței; pl. fustíțe