fustanelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUSTANÉLĂ, fustanele, s. f. Fustă alba scurtă, largă și plisată sau creață, care face parte din costumul național al grecilor și al albanezilor. – Din
ngr. fustanélla.fustanelă (Dicționaru limbii românești, 1939)fustanélă n., pl.
e (ngr.
fustanéla. V.
fustă). Fustă scurtă și încrețită pe care o poartă Greciĭ, Albanejiiĭ și alțĭ în portu lor național.
fustanelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fustanélă s. f.,
g.-d. art. fustanélei; pl. fustanélefustanelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fustanelă f. vestmânt de fustă largă și cu multe crețuri, purtat mai ales de Greci și Arnăuți:
palicari purtând fustanelă fălfăindă OD. [Gr. mod.: v.
fustă].