fusar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUSÁR, fusari, s. m. (
Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus
1 (
I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă
(Aspro streber) ◊
Fusar mare = pietrar ♦ Țipar. [
Var.:
fusáriu, s. m.] –
Fus1 +
suf. -ar.fusar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fusár,
fusári, s.m. (reg.)
1. om care face sau vinde fuse.
2. țipar, sular, fus.
3. pasăre de apă cu ciocul lung și rotund ca un fus și cu picioarele înalte.
fusar (Dicționaru limbii românești, 1939)fusár m. (d.
fus). Meseriaș care face fuse. Un fel de peștișor care seamănă a fus (
aspro streber). V.
petrar.fusar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)fusár, -i, s.m. – Pește de apă dulce, de culoare galben-castanie, cu dungi transversale (Zingel streber; Aspro streber). Semnalat în râul Tisa (Ardelean, Bereș 2000). – Fus (< lat. fusus) + -ar.
fusar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fusár s. m.,
pl. fusárifusar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fusar m.
1. fabricant de fuse;
2. Zool. țipar (după conformațiunea-i oblongă). [Lat. FUSARIUS].