furură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURÚRĂ, fururi, s. f. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. – Din
fr. fourrure.furură (Dicționar de neologisme, 1986)FURÚRĂ s.f. 1. (
Constr.) Placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție.
2. Bucată de blană din mai multe piei, folosită drept căptușeală la paltoane; misadă. [< fr.
fourrure].
furură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURÚRĂ s. f. 1. placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție. 2. blană din mai multe piei, drept căptușeală la paltoane. (< fr.
fourrure)
furură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furúră s. f.,
g.-d. art. furúrii; pl. furúri