furuncul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din
lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.furuncul (Dicționar de neologisme, 1986)FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat.
furunculus, cf. fr.
furoncle].
furuncul (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURÚNCUL s. n. inflamație purulentă locală a pielii; buboi. (< lat.
furunculus, după fr.
furoncle)
furuncul (Dicționaru limbii românești, 1939)*furúncul n., pl.
e (lat.
furúnculus, furuncul, d.
fur, hoț, fur. V.
funicel). Unflătură produsă de o unflare a țesutuluĭ celular de supt [!] pele [!], numită popular
funigel.furuncul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furúncul s. n.,
pl. furúnculefuruncul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furuncul n. buboiu.