furtunos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURTUNÓS, -OÁSĂ, furtunoși, -oase, adj. 1. Bântuit de furtună;
fig. agitat, zbuciumat.
2. Fig. (Despre ființe și acțiunile lor) Năvalnic, impetuos, violent. –
Furtună +
suf. -os.furtunos (Dicționaru limbii românești, 1939)furtunós, -oásă adj. (d.
furtună). Bîntuit de furtunĭ:
marea Neagră e furtunoasă. Fig. Agitat, zbicĭumat:
o ședință furtunoasă.furtunos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furtunós adj. m.,
pl. furtunóși; f. furtunoásă, pl. furtunoásefurtunos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furtunos a.
1. de furtună;
2. violent, vehement:
ochii lui cei negri furtunoși EM.